20

București, 8/20 iunie, 1880.

Iubitul meu, domnule Iarnik, Și mie îmi pare bine cînd auz că ești mulțumit de cum merge lucrarea noastră, și de grămada de manuscript ce-mi spui că crește. Cu toate astea, meritul este al d-tale, carele mă îndemni și mă călăuzești.

N-am spus nimic d-lui Misail despre lucrarea noastră. Și daca îi vei scrie, eu socotesc să-i spui că d-ta singur faci această lucrare; căci eu, om fără titluri, fără să fiu cunoscut capabil de a întreprinde așa ceva, mi-e teamă să nu crează că lucrarea este puțin serioasă și atunci scrisoarea d-tale să nu facă efectul dorit. Eu cu plăcere mă voi face mijlocitor, ducînd însumi scrisoarea dumitale la d. Misail, acasă.

Priimesc de bun tot ce-mi scrii despre plecarea lui Constantin și despre trimiterea comptului. Țiu însă să-ți mulțumesc din suflet și mai cu seamă doamnei Iarnik, pe care n-am fericirea s-o cunosc, pentru modul cum ați sărbătorit ziua onomastică a lui Constantin, crezîndu-se el ca acasă la părinți.

Pentru atîta bunăvoință și iubire manifestă, rog pe Dumnezeu să vă dea sănătate, d-voastră și copilașilor d-voastră, și să vă. trimită toate bunurile pămîntești și cerești. Mila sa cea bogată să fie în casa d-voastră.

Într-una din scrisorile trecute, mi-aduc aminte că mi-ai scris de o persoană cu care erai în relații ce este Schmutzich. Acum te poți încredința ce poate fi o altă persoană academiciană de la noi, despre care îmi scrii și mă întrebi, ține-se-va el de cuvînt sau ba? viitorul îți va arăta.

În privința foii ungurești ce apare în București, cu a doua ocazie îți voi arăta tot ce voi afla.

Ai noștri salută cordial pe ai d-voastră.

Să auzim de bine P. Ispirescu.

P.S. Un lucru am uitat să te întreb: scrisorile mele fost-au ele totdauna suficient francate?

P.I.