19

București, 29 mai, 1880.

Iubitul meu, domnule Iarnik,

La scrisoarea dumitale de la 25 mai st. n. răspund:

I. Felicitîndu-te pentru ziua nașterii d-tale, îți urez să ajungi, daca nu mai mult, dar măcar de trei ori 32 de ani.

II. Vestindu-ți bucuria ce am simțit că familia are să ți se înmulțească încă cu un membru, îți dau în știre vorba ce umblă în gura poporului nostru românesc, adecă: în casa unde vin copii, în acea casă se coboară binecuvîntarea lui Dumnezeu.

III. Află că eu nu știu să-mi răzbun cu tăcerea; și daca scriu cîteodată cam rar, pricina este multele ocupații care nu-mi dau răgaz, și îmi iau timpul trebuincios pentru scrisori.

IV. D. Misail, despre care mă întrebi, este cel ce a scris: Epoca lui Vasile Lupu și Matei Basarab, Femeia, purtarea și educațiunea ei, Constantin Negri, studiu biografic. El este foarte bine cunoscut în jurnalistica română; a fost prim-grefier la Curtea de casație, director la Ministerul justiții, și în timpul de față. pensionar și face și pe advocatul. Se ocupă serios de literatura română și are multe scrisori inedite. Vîrsta lui poate fi între 40 sau 50 ani, destul că este cărunt.

V. Ți-am trimis la 21 mai st.v. cîteva foi extrase: 1. Dia Țichindeal; 2. Dintr-o carte veche, Tesalonicul. Acum îți trimit: 1°. Extract dintr-o cărticică: Tratatele dintre Rusia și Turcia 2°. Din Bolintineanu.

VI. În privința lui Constantin: Crezi d-ta că poate trece examenul? Va putea intra în școala reală? D-ta carele pricepi lucrul acesta mai bine decît 20 ca d-alde mine, ai putea să-mi ridici această grije, care mă neliniștește, spuindu-mi curat. Și deoarece găsești că este bine, apoi socotesc să-l aduc acasă și mai devreme, decît timpul cînd se sfîrșește cursurile de la școala unde merge acum.

VII. Asupra venirei mele, crede-mă, iubite domnule Iarnik, că am fost necontenit cu inima la d-voastră. Dar dacă mijloacele nu-mi permit a veni și în persoană, nu sunt eu cauza, ci împrejurările. Dorința mea cea mai vie în viață mi-a fost să călătoresc cît se poate de mult, fiindcă am crezut și crez că numai așa se poate deștepta un om și învăța mai mult, cînd vede mai multe țări și mai multe lucruri. Norocul mi-a stat împotrivă, căci tocmai eu am văzut mai puțin. Nici țara mea nu am putut-o. vedea. Nu mă plîng împotriva soartei sau orîndei; constat numai întîmplarea și trec înainte.

Aș veni cu dragă inimă, mai cu seamă să te văz, să-mi mulțumesc dorința de a te întîlni și a vorbi despre lucrarea la care m-ai angajat fără să fiu capabil de dînsa; dară și de astă dată sunt silit să-mi înec amarul și să cedez prigonirei norocului, sau cum am zice, să mă dau după păr.

VIII. Pentru venirea lui Constantin, socotesc că e destul să-l recomanzi d-ta căpitanului de la vapor, să aibă nițică grijă de dînsul. El va veni cu vaporul pînă la Giurgiu, și acolo îl voi întîlni eu.

Sau:

Daca cunoști pe cineva în Viena, care are să vie la București, să-i prezentezi pe Constantin cu rugăciunea ca să vie împreună.

Acum o întrebare: Ce socotești d-ta despre magazinul J.H. Rabinovici, depoul fabricei de metaluri de Bretania, Viena, II, Auf der Haide, 6, care publică prin jurnalele române că la prăvălia sa de desfacere se poate lua 44 obiecte de masă cu preț de 15 franci. Daca le-ați lua, nu le-ar putea oare aduce Constantin cu sine?

Cîți bani să-ți trimit pentru aquitarea comptului nostru și pentru venirea lui Constantin?

Sfîrșind, rog pe Dumnezeu să vă găsească scrisoarea mea în bună sănătate.

Familia d-tale priimească de la a mea sentiment de iubire; căci ai mei au început să iubească pe ai d-tale, fără a avea norocirea să-i cunoască.

Iară d-ta priimește salutările mele cordiale.

Sănătate și voie bună, P. Ispirescu