București, 24 august st. v. [1880].
Iubitul meu, domnule Iarnik,
Astăzi, duminică, Constantin a pornit din București, spre a veni la Viena; el trebuie să ajungă, după cum crez, miercuri sau joi.
Despărțirea, de astă dată, a fost mai grea decît acum un an. Voia să plece, da zor să i se gătească bagajul, să-l împacheteze, dară vedeai că ceva lăuntric părea că-l ține în. loc. Unde, după cum știi, acum un an nici o lacrimă nu s-a ivit în ochii lui, de astă dată, cu trei zile înainte de a pleca, era tot cu ochii inundați de lacrimi. Se ferea el ca să nu-l vedem, dară îl surprindeam. În ajunul plecării, numai după stăruința mumei sale a mîncat.
Zilele trecute, am fost pe la d. Maiorescu. I-am spus de lucrarea noastră. D-sa mi-a zis că, ca să poată înțelege ce voim noi, să-i duc scrisoarea d-tale să vadă ce scrii, să-i duc lista autorilor ce mi-ai trimis și pe aceea de autorii ce ți-am trimis. Apoi mi-a promis să mă povățuiască, ce am să mai fac. D-sa nu este mulțumit cu lucrarea d-lui Pumnu, căci este prea întinsă. Ar trebui ceva mai substanțial.
Atîta deocamdată. După ce voi mai vorbi cu d-sa, îți voi comunica rezultatul.
Eu și ai noștri salutăm cu dragoste pe întreaga d-tale familie.
Sănătate și voie bună.
P. Ispirescu