25

Iubitul meu, domnule Iarnik,

De mult nu ți-am scris. Te rog să nu te superi pentru aceasta. Am avut atîtea și atîtea pe capul meu lunile astea, încît nu știu unde mă aflu. Întins într-o parte și într-alta de niște lucrări, cu care mă văz însărcinat de către unii și alții, și mai totdauna gratis, nu pot să-mi văz de lucrul meu. Pe lîngă astea, pune și căldurile pe care le-ai gustat cînd ai fost aci și poți să-ți închipuiești de cum poate să meargă lucrul.

Mulțumită Domnului, acum cel puțin serile s-a.u mai răcorit; miște ploi mărunte care a început, ne dă de veste că toamna s-a apropiat. Totuși zilele sunt încă calde. Un fel de zăpușeală nenaturală ne îneacă, semn de vreme ploioasă.

Îmi pare bine că fetița d-tale a scăpat numai cu semnul, fără să i se întîmple ceva mai serios din căzătură. Cîte de-alde astea nu are să întîmpine bieții părinți! Și cu cît sunt mai mulți copii, cu atît și accidentele sunt mai multe și mai felurite. Bine, cînd scapă teferi copiii din asemenea întîmplări.

Cărțile pe care nu le-am găsit și nu ți le-am trimis sunt următoarele:

1. Țăranul glumeț, de Iarcu; aceasta o știu; nu este ceva mare lucru de ea; 2. Puterea de propășire a limbei, de Ionescu B.; 3. Poezii populare române din Bucovina, de Marianu; 4. Tradițiuni populare române; 5. Vicleniile meșterului Perdaf; 6. Barbu, Poiana-lungă; 7. Plăiașul Logofăt mare, de Codrescu; „8. Cronica satelor sau culegere de mai multe anecdote glumețe.

Acestea sunt pe care librarii din București nu le au. Cît pentru Conspectul asupra literaturei române de Pop, vol. I, am lăsat vorbă pe la anticari, ca îndată ce va da de dînsa, să mă anunțe ca s-o cumpăr.

Se vede că n-am știut cum să mă exprim, de nu m-ai putut înțelege cînd am zis că la anul aș dori să-ți trimit și pe George. Eu, cu vorba la anul, am înțeles după vacanțele din 1881. Îmi scrii de rufele lui Constantin. Eu nu mă împotrivesc a plăti pentru spălatul lor, cît veți crede de cuviință, fiindcă, deși nu sunt avut, totuși nu voi să caz în greutatea cuiva cu cît de puțin.

Aci alăturat vei găsi și adeverința pentru cei trei sute de lei noi, pe care mi-ai cerut-o.

Ce crezi d-ta despre lucrarea ce avem să întreprindem? Avea-va vrun rezultat bun? Căuta-se-va? Se va interesa publicul de dînsa?

Cam cîte exemplare crezi d-ta să tipărim? Căci, după cum prevăz, are să fie o carte destul de voluminoasă și prin urmare și prețul mare. Vinde-se-va oare? Nu vom munci în zadar?

Eu acum citesc la Letopisețe și pe Șincai, după ce voi alege ceva și voi copia, îți voi trimite.

În ce zi crezi d-ta că putem trimite pe Constantin, ca să ajungă în Viena la termen? Voi căuta și eu să aflu în ce zi pornește vaporul de la Giurgiu.

În ultima carte poștală, ne mulțumești pentru urările ce eu și ai mei am făcut pruncului d-tale, de curînd venit pe lume. D-ta îi zici copilandru. Mai are să treacă multă apă pe Dunăre pînă să ajungă copilandru. Deocamdată este numai copilaș. Nu te supăra, rogu-te, dacă îți atrag atențiunea asupra astor două cuvinte, cari niciodată nu se pot lua unul drept altul. Copilandrul este un băiat aproape de pubertate, pe cînd copilaș se zice la copii ce sug încă.

Doamnei Iarnik arată-i din parte-mi și din, partei nevestei mele și a lui Constantin închinăciuni respectuoase și bucuria ce simțim că s-a ușurat cu bine.

Dă, te rog, copiilor d-tale îmbrățișările ce aduce această scrisoare din partea mea și a familiei mele.

Îți strîng mîna frățește și să auzim de bine.

P. Ispirescu: