30

București, 11/23 noiembrie, 1880.

Iubitul meu, domnule Iarnik,

Cam tîrziu răspunz scrisorii d-tale de la 7 noiembrie st.n. Cauza fu că dobîndind de la d. Eminescu colecția de zicături ale Golescului, m-am silit să le copiez, ceea ce am și făcut. N-am avut nici un minut de răspas.

Acum, în privința lucrării noastre, iată cai’e ar fi ideea mea. Deoarece d. Gaster nu voiește a lucra în asociație cu nimeni, noi să ne silim să-i apucăm înainte. Aflu că d-sa s-a pus cu hărnicie la muncă și teamă mi-e să nu ne lase înapoi.

După cît sunt eu de înaintat în lucru, puțin aș mai avea de făcut. La d-ta sunt îndreptate acum toate speranțele de reușită, prin urmare grăbește. Pînă atunci, eu crez că ar fi bine:

1. Să ne gîndim la tipărirea cărții;

2. Să vorbești cu fabricantul de hîrtie și să o și trimiți pînă este timp;

3. Să alegi și să coordinezi bucățile copiate și să mi le trimiți, ca să le tipărim;

4. Neavînd litera fractur în tipografia noastră nu s-ar putea tipări oare cu antiqua, adică cu litere latine? La (sic!) din contra, partea dumitale nemțească ai putea să o tipărești în Viena. Va fi și mai ieftin.

5. Te rog să-mi trimiți o listă de toate manuscriptele ce ți-am expediat ca să consult pe d. Maiorescu, ce ar mai trebui să copiez. Eu n-am păstrat nici o însemnare de ele.

6. Cam de cîte coaie cugeți să se facă această tipărire, și ce format voiești să dai cărții.

Iată atîtea puncte, pe cari trebuie să te grăbești a le pune în lucrare, ca să nu ne fie munca deșartă.

În scrisoarea trecută, te-am întrebat despre șansa ce ai de a se putea desface cărțile, ca să ne putem întoarce măcar banii ce vom cheltui pentru a ei tipărire, și nu mi-ai răspuns.

Bine faci de te pui în contact cu români născuți. Pentru conversație însă te-aș sfătui să cauți români bucureșteni, de la cari vei avea mult a afla în privința dulceței limbei.

Eu am o gramatică, a lui Heliade, tipărită la 1828. D. Manoliu are una a lui Iordache Golescu, tipărită la 1840. Dacă e trebuință, i-o voi cere, ca să o vezi.

Asupra lui Constantin, astăzi i-am scris și lui. Am ascultat sfaturile d-tale, și i-am recomandat să fie ascultător și supus profesorilor, să se silească cu toată inima la învățătură, și să fie curat și regulat întru ținerea obiectelor ce-i aparțin.

Ai noștri salută cu dragoste pe ai d-voastră și în particular d-nei Iarnik respectoase închinăciuni.

Sănătate și voie bună.

P. Ispirescu

P.S. Îmi scrii despre Jurnalul macedonean. Nu-mi aduc aminte să mă fi rugat ceva despre dînsul. În scrisoarea, la care răspunz acum, am văzut un pasagi, în care zici că m-ai rugat, și apoi îl ștergi sub cuvînt că ți l-ai procurat. Nu pricep lucrul acesta. Cînd si ce mi-ai zis despre dînsul ceva?

P.I.