29

București, 22 octombrie, 1880.

Iubitul meu, domnule Iarnik, Am cam întîrziat cu trimiterea banilor; nu mă îndoiesc însă că d-ta ai fost atît de bun de ai întîmpinat cheltuielile ce era de făcut cu de la d-ta. Și apoi drept să-ți spui, nu mă așteptam că am să mai dau ceva bani luna asta, deoarece mă asiguraseși prin precedenta d-tale epistolă, după care ți-am trimis 150 franci, că tocmai pe la capătul anului viitor voi mai avea să plătesc. Oricum ar fi, aci închis vei găsi și suta de franci ce-mi ceri prin ultima d-tale epistolă, pentru haine lui Constantin și pentru plata la școală.

Bine ar fi, socotesc, să iei lui Constantin ciorapi de lînă și o legătură de gît, nu însă de lînă.

În privința lucrării proiectată de d-ta și care acum s-a întrerupt, iată ce pot să-ți scriu. Miercurea trecută, d. Maiorescu în prezența d-lui Gaster și a mea, ne-a spus propunerile d-tale așternute printr-o scrisoare destul de lungă ce ai trimis d-lui Maiorescu. D. Gaster a declarat că, în asociație cu oricine va fi, nu lucrează; că d-sa are să-și continue lucrarea d-sale, pentru care se va ocupa de toți autorii anteriori secolului XIX, și că d-ta să termini ceea ce ai început.

Aceasta m-a însărcinat și d. Maiorescu să-ți scriu.

Cum bag de samă, temerile mele s-au realizat. Ți-am și scris, pare-mi-se, cîte ceva. D-ta însă erai sigur de lucrare, fiindcă te îndemnase și d. Musafia, după cum îmi scriai, să o duci pînă in capăt.

Acum, ce zici d-ta Pești de părere să urmezi, ori te oprești aci? Din partea mea, îți mărturisesc, n-aș avea bani de cheltuit, pe lingă atîta muncă, pentru o lucrare, de la care nu este perspectiva de a mi-i întoarce.

Daca crezi să urmăm, scrie-mi, și mai cu seamă dacă ai șanse să poți desface cărțile.

Mie nu-mi pare rău de altceva, decît de munca mea de opt luni de zile, timp in care aș fi putut face altceva.

Dacă socotești că nu trebuie să mai urmăm înainte, și totuși manuscrisele ce ți-am trimis îți trebuie, ține-le și, prețuind cam cit ar face lucrarea, să-mi ții în seamă la plata ce am să-ți dau pentru Constantin, iar de nu-ți trebuie, te rog să faci bine a-mi înapoia acele manuscrise ca, cel puțin, să mă mîngîi cu atît, că am subt ochi munca de atîta timp, pentru care am vărsat multe sudori și am veghiat destul.

Te rog să nu iei în nume de rău cele ce-ți scriu, fiindcă eu crez a avea toată dreptatea. Daca d-ta vezi lucrurile altfel, scriemi fără preget și verde, pe șleau.

Peste curînd am să scriu și lui Constantin. Lipsa de timp mă face să-i scriu așa de rar. Cu toate aceste, fii bun și spune-i că rog pe Dumnezeu să-l aibă în sînta sa pază.

Ai noștri salută cu dragoste pe ai d-tale.

Sănătate și voie bună, P. Ispirescu

Share on Twitter Share on Facebook