București, 21 martie [1881?]
Iubitul meu, domnule Iarnik,
Am priimit carta poștală de pe vapor, și foarte m-am bucurat că ați ajuns sănătoși. Am spus d-lui Hasdeu, d-lui Odobescu și d-lui Teodorescu că, siliți de grăbnicia plecării, n-ați putut să mergeți a-i întîlni, ca să vă luați ziua bună.
D. Rasidescu și-a luat seama, nu-și mai trimite copilul. L-a așezat la școala comercială din București.
Ce să fac cu cărțile Cursului d-tale de limbile romanice, ce a rămas la mine?
Am întîlnit pe d. Grandea și i-am zis de gramatica Boiagi. D-sa mi-a răspuns că a avut două exemplare pe care le-a dăruit unui călugăr ce aduna cărți spre a forma o bibliotecă la Muntele Atos; că acel călugăr are să se întoarcă prin București, și că atunci îi va cere una. Eu am vorbit cu un anticar ca de-i va cădea în mînă vrun asemenea exemplar, să mi-l aducă, și mi-a făgăduit.
Recomandați, vă rog, lui Constantin să fie cuminte și să se silească la învățătură, dacă voiește să fie iubit de toată lumea.
Puneți-l, vă rog, să-mi scrie cînd are cîte puțin timp.
Priimiți, din partea soției mele, complimente.
Arătați, vă rugăm, din partea noastră respectoase salutări doamnei Iarnik, pe care regretăm că nu o cunoaștem în persoană.
Pe d-ta te strîng de mînă, ca pe un frate și să auzim de bine.
P. Ispirescu
București, 18/30 aprilie, 1881.