44

București, 15 februarie st. v., 1882.

Iubitul meu, domnule Iarnik, Răspunzînd epistolei d-tale de la 12 febr. st. n. mai întîi mă simț fericit a fi eu cel dintîi care să te felicit pentru postul ce aștepți să dobîndești la universitatea din Praga.

În privința Bibliei ce ai auzit că s-a tipărit în dialectul macedo-român, ea este o evangelie, iară nu biblie. Am fost la Ministerul cultelor, cu ale cui speze s-a tipărit, și am cerut d-lui Tocilescu una pentru d-ta. D-sa cu bunăvoință mi-a dat-o îndată, pe care sper că o vei fi priimit-o pînă azi, căci ți-am trimis-o de sunt acum cîteva zile. Numai d. Tocilescu te roagă să faci o recenziune despre dînsa în jurnalele nemțești. Pentru această evangelie are să-ți scrie d-lui, ce să trimiți ministerului în schimb.

Daca nu poți să-mi procuri jurnalul de care te-am rugat prin precedenta mea epistolă, apoi te rog să-mi comunici numărul jurnalului și un mic rezumat despre cele ce ai zis acolo.

De la d. Bîrseanu, am priimit o scrisoare cu data de 12 noiembrie st.v., o scrisoare prin care mă anunță că acum este mai liber de ocupații și că în curînd îmi va trimite manuscriptele. Pînă astăzi însă n-am priimit nici o foaie măcar. Astfel, aștept.

Constantin nu mai putea de bucurie, cînd a priimit fotografia lui Iaroslav; să ți-l ție Dumnezeu tare și mare. Se mira Constantin foarte mult cum de s-a îngrășat băiatul așa. El vă mulțumește, mai cu seamă doamnei Iarnik, pentru atențiunea ce-i dați. Totdauna ne povestește de traiul de la d-voastră.

Într-una din zilele astea are să vă scrie și el.

Fii, te rog, interpretul familiei mele pe lîngă d-na Iarnik, arătîndu-i ale noastre simțiminte de dragoste și de respect.

D-ta priimește salutări frățești și să auzim de bine, P. Ispirescu.