45

București, 14/26 iunie, 1882.

Iubitul meu, domnule Iarnik, Am cam zăbovit să răspund la epistola d-tale de la 1 iunie st.n. Te rog să nu crezi că din neglijență am făcut aceasta. Am tipărit cartea, domnule Iarnik, după îndemnul d-lui Alecsandri, carele mi-a. făgăduit că va stărui să fie premiată de Academie și am intrat în cheltuieli peste puterea mea. Academia n-a găsit-o destul de interesantă pentru a fi premiată. Stau cu cărțile, căci nu se vînd. Acum, m-am încredințat și eu că produsele mele sunt niște fleacuri și-ți promit că nu voi mai tipări nimic. Cele cîteva vorbe binevoitoare ce-mi trimit cîțiva oameni de litere, acum văz că sunt numai niște complimente, fiindcă neînsemnatele mele adunări de Basme, n-au nici o însemnătate. Dovadă despre aceasta am că m-am adresat la Ministerul cultelor și pe la mai multe primării din țară ca să-mi cumpere cîteva cărți spre împărțire ca premii la copii acum de examene și nicăiri nu mi s-a cerut nici un exemplar măcar.

Nu știu cum să fac să-mi scot măcar banii ce am cheltuit cu tiparul, căci de vrun folos pentru osteneală de douăzeci de ani de cînd tot adun la Basme, nici că mă gîndesc.

N-am tras în judecată, domnule Iarnik, pe un român de-ai noștri care mi-a luat din Basmele publicate de mine și le-a tipărit pe lîngă ale lui, dară încămite pe d-ta, care îți dai osteneală a le traduce în limba d-tale. Ai voie, domnul meu, daca poftești, să le traduci măcar și toate.

Pe d. Slavici nu l-am văzut de mult. Pe la d. Maiorescu, asemenea n-am fost în iarna trecută; am fost foarte ocupat. Și nici că știu unde șade d. Slavici acum, voi cerceta însă și-i voi scrie, arătîndu-i dorința d-tale, apoi rezultatul ți-l voi comunica.

Am cumpărat cartea ce ai cerut și astăzi ți-o și expediez prin poștă. Ea costă 4 lei noi.

În locul d-lui Bianu, la Academie, astăzi este d. Densusianu. La el te poți adresa, daca ai ceva.

Aș dori ca scrisoarea mea să te găsească în plăcuta poziție de a ști cum ți s-a gătit viitorul cu catedra din Praga. O noutate în privința împlinirei dorințelor d-tale m-ar bucura foarte mult.

În ceea ce privește Christomatia, eu aflu de aici că d. Gaster a terminat pe a sa. Că editor al cărții d-sale este d. Brockhaus și că Ministerul cultelor s-a abonat, mi se pare la o sută ori două sute de exemplare.

Acest domn a lucrat, n-a stat cu mîinile în sîn ca noi, și a sa lucrare are să vază lumina zilei înainte de ce a noastră se va pune la tipar.

D-lui Tocilescu, scrisu-i-ai ceva? La d-sa ar fi bine să te adresezi, căci astăzi poate mult. Oricum, numele meu nu-l pomeni nimănui, căci am început să crez că sunt piază rea.

Ai noștri trimit doamnei Iarnik respectuoase închinăciuni și îi dorește o petrecere frumoasă în preumblarea ce ați hotărît să faceți în timpul vacanțelor.

Pe copilași sărută-i în locul meu; ei se vor fi făcut mari. A început vrunui să meargă la școală?

Palița și soția sa vă sunt recunoscători că vă aduceți aminte de dînșii; ei vă trimit sincerile lor complimente și urări de bine.

Nu știu daca ai aflat, că fata mea s-a numit învățătoare la clasa II primară din București, culoarea de verde.

Termin scrisoarea mea, asigurîndu-te de neschimbata mea prietenie pentru d-ta și rugîndu-te să mă onorezi, ca și pînă acum, cu încrederea ce am dobîndit deja.

Să auzim de bine, P. Ispirescu