49

Iubitul meu, domnule Iarnik,

D. Samitca din Craiova mi-a cerut să editez o cărticică de basme și snoave. Eu i-am dat cîte a voit. După ce le-a tipărit, d-sa le va vinde prin mijlocirea librăriei d-sale și scoțîndu-și cheltuielile, prisosul ce va rezulta, să-l împărțim pe din două. Eu am priimit condiția. Acum mi-a trimis vro 25 exemplare, ca să le împart, pe la prieteni, și unul ți l-am expediat d-tale.

Să nu crezi că eu te-am uitat. Adesea vorbim în casă despre d-voastră și mai ales cu Constantin, care vă dorește. El mai are un an să-și termine ucenicia de conductor de prese, după care va face practică încă un an, și apoi, socotesc să-l trimit să dea cu nasul prin streini, ca să se perfecționeze.

Mi-a făcut o mare plăcere poza familiei d-voastră. Așa cuget să fac și eu și atunci cel dintîi care va dobîndi poza noastră vei fi d-ta. Constantin nu mai putea de drag privind pe Iaroslav, pe Hardvig și pe Ida. Se mira de cum s-au făcut așa de mari și de frumoși. Să-ți trăiască, să te bucuri de dînșii.

Zilele astea voi începe tipărirea Poeziilor populare adunate de d-ta și de d. Birseanu. D. Sion este însărcinat cu privegherea tipărirei.

Rog pe Dumnezeu să-mi dea lungime de zile, ca s-ajung să vă văz în București, pe d-ta și pe soția d-tale, spre a mă bucura de o așa neprețuită vizită.

Eu n-am putut să ies afară din București nici în vara aceasta; împrejurările m-au ținut pe loc. Sper însă că la vara viitoare să pot răsufla și eu nițel.

Pînă atunci, însă mă voi lupta, ca și pînă acum, cu corecturile tipografiei noastre.

Arată doamnei Iarnik, respectuoasele mele închinăciuni; iară d-ta priimește o strîngere de mînă prietenească, de la devotul d-tale, P. Ispirescu