48

București, 6/18 mai, 1883.

Iubitul meu, domnule Iarnik, Nici supărat sunt pe d-ta, precum ți se pare d-tale; căci n-am de ce; ba, dimpotrivă, d-ta să nu fii supărat pe mine, că am întîrziat atîta pînă să-ți răspunz; nici ocupația prea multă nu m-a împiedicat. Alte necazuri, alte nevoi, m-au silit să-mi neglijez datoriile.

Mai întîi: De cîtva timp, atîta m-am îngreuiat, încît nopțile nu mai pot lucra. De cum viu acasă, de la tipografie și mănînc, mă apucă un somn de nu mai pot sta in sus. Trebuie să mă culc: Ori că sunt mai bătrîn cu trei ani de cum mă știi, sau că m-a ajuns oboseala, de atîtea vegheri noaptea,

Apoi numai cine nu ar voi să lucreze nu ar găsi ce. La tipografie, precum știi, sunt ocupat 10—12 ore pe zi. Ceea ce lucram altă dată într-o oră, acum lucrez într-un timp cu a patra parte mai mult. Și numai printre picături, cum se zice, daca apuc să fac și eu cîte ceva pentru raine; căci nopțile, cum le zisei, au încetat de a fi bune de lucru.

Iată care fură cauzele de nu ți-am scris de atîta mare de timp. Altfel, din mila Domnului, eu si ai noștri ne aflăm sănătosi.

Îmi pare rău pentru mititica cea de 2½ ce ai pierdut. Totuși, cei cari îți rămin, socotesc că sunt destui și să dea Dumnezeu să-ți trăiască, să te bucuri de ei!

D. Sion, însărcinatul de Academie cu citirea corecturilor la colecția d-tale și a d-lui Bîrseanu de cîntece populare adunate din Ardeal, mi-a spus că în curînd are să o puie sub tipar.

Pe lîngă o scrisoare anterioară mi-ai fost trimis o listă de mai multe cuvinte culese din colecția mea de basme și-mi ceri deslușiri asupra lor.

Eu nu sunt ajuns cu procopseala pînă acolo ca să te pot mulțumi pe deplin. Totul ce pot să-ți spui, este:

1. Că multe din însemnările d-tale de pe acea listă sunt particularități ale limbei noastre, cari, după cum am auzit de la cei procopsiți, sunt netraductibile în alte limbe.

2. Multe iarăși din acele însemnări sunt greșeli de tipar.

3. Poporul nu vrea să știe de restricțiuni, de reguli gramaticale. El pronunță cum îi vine mai bine, și eu am făcut ca dînsul.

Îmi ceri un basm inedit. De cum voi fi scăpat de dîrdora nunții, mă voi ocupa și-ți voi scrie unul, ca să te servi cu dînsul, traducîndu-l în orice limbă vei voi.

Am uitat să-ți spui: după ce fie-mea Elena a ocupat posțul de învățătoare în București, acum am găsit un flăcău tipograf și voi s-o mărit. În luna aceasta, nădăjduiesc să-i fac nunta.

În scrisoarea din urmă, îmi spui că d. Bîrseanu are să-mi trimiți texturile scoase de mine, după îndemnul d-tale. Va să zică te-ai lăsat de lucrarea Crestomației proiectată. Îmi pare rău de aceasta. Și de aș fi știut că are să se întîmple așa, nu mi-aș fi mai pierdut atîtea nopți să muncesc ca un jidov. Socoteam că cu această muncă să-mi plătesc datoria.

Scrisoarea d-lui Tocilescu am dat-o la adresa ei. Nu știu de-ți va fi răspuns.

Doamnei Iarnik, arată-i din partea mea și alor mei respectuoase închinăciuni.

Constantin învață tipografia în stabilimentul d-lui Göbl.

D-ta priimește de la noi salutări cordiale.

Sănătate și voie bună, P. Ispirescu

București, 10/22 octombrie, 1883.