5

București, 4/16 octombrie, 1879.

Iubitul meu, domnule Iarnik,

În privința lui Constantin am aprobat tot ce mi-ai scris la 1 și la 9 octombrie st.n., daca nu se poate altfel. Și nici nu stăruiesc să-l punem la niște studii ce sunt preste puterile lui.

Sper să văd zilele astea pe d. Cionca și să-i comunic mulțumirile d-tale pentru gramatica ce ți-a trimis.

Dicționarul germano-român, de Bariț, socotesc că l-ai și priimit. D-lui Cihac i-am trimis Columna.

În privința lăzilor cu cărți:

Ți-am spus că am trimis pe d. Palița cu dînsele la gară, ca să plătească drumul pînă la Viena. După recipisa căilor ferate, pe care v-o alătur aci, eu și azi crez că drumul a fost plătit pînă la Viena. Suma ce am răspuns căilor ferate este aceea pe care ți-am însemnat-o în scrisoare, după cum te vei încredința din recipisa ce-ți spusei mai sus că ți-o alătur. Daca eroare ar fi aci întru ceva, acea eroare nu poate veni de la mine; căci eu atîția bani am dat cît ți-am și scris. De aceea, îți trimit chitanța sau recipisa în original, să te servești cu dînsa unde trebuința va cere, dacă eroarea ar proveni din partea Direcției căilor ferate române.

Nu mi-ai spus daca ai întîmpinat vro dificultate pentru lucrurile de mîncare pentru Constantin, ce conținea lada cea mare.

Poveștile unchiașului sfătos m-am hotărît să le dau la lumină, fără prefața d-lui Odobescu.

După ce d-sa, cum știi și d-ta, a fost ocupat cu lucrările Academiei din sesiunea trecută apoi acum în cele din urmă a fost greu bolnav. Numai de cîteva zile s-a dat jos din pat și cugetă a merge să petreacă iarna în străinătate. Astea toate l-a oprit de a-și împlini făgăduiala. Și de n-ar fi fost astă făgăduială și îndemnul d-sale de a o tipări, nici n-aș fi avut curagiul să mă expui publicului. Acum, după ce sunt tipărite cea mai mare parte din aceste povești, după ce tărăgăiesc de o jumătate de an ca să am o prefață, am obosit așteptînd, și m-am hotărît ca de îndată ce voi găsi nițel timp vreunui lucrător, să dau să le termine de tipărit, și să le scot la lumină, întîmplă-se ce s-o întîmplă. Nu sper că va fi bine priimită de public, fiindcă oamenii se uită la nume, și numele meu n-are nici o vază. Dară, cum zisei, fiind în cea mai mare parte tipărită, nu pot a o lăsa să putrezească, fără a ieși la lumină.

Noi ne aflăm bine, și cu toții vă dorim, dumitale și familiei întregi a dumitale, sănătate desăvîrșită.

Să auzim de bine, P. Ispirescu