6

București, 9/21 octombrie, 1879.

Dragul meu, domnule Iarnik,

N-am ce să răspunz la scrisoarea dumitale de la 4/16 octombrie curent, decît că aprobez comptul ce mi-ați trimis, daca se va adeveri vro eroare din parte-mi la chiria plătită drumurilor de fier, după recipisa originală ce ți-am trimis-o cu epistola mea tot de la 4/16 curent.

Mă bucur că Constantin a început a rupe nemțește. Am foarte multă speranță în bunăvoința d-tale și multă recunoștință d-nei Iarnik pentru buna îngrijire. Nu mai puțină bucurie am simțit, înștiințîndu-mă că s-a dezbărat Constantin de obiceiul de a dormi cu lumînarea aprinsă și că este speranță a se dezbăra și de alte copilării.

Mi-a părut rău că a făcut Constantin necuviința de a aruncat scrisoarea în foc, cînd i-ai propus să o închideți în același plic cu scrisoarea dumitale, spre a cruța portul, pentru care tot astăzi i-am scris și lui. De la dînsul n-am priimit nici o scrisoare de rîndul acesta, și nici n-are ce să-mi scrie.

Mă voi conforma dorinței dumitale, spre a-ți trimite banii în ianuarie.

Tocmai cînd mă așteptam mai puțin din partea d-lui Odobescu, ca unul ce abia a început să se întremeze dintr-o boală grea de stomac, ce a suferit de curînd, mă pomenesc că-mi trimite o prefață la Poveștile, unchiașului sfătos, scrisă pe șase sferturi de hirtie. Acum sper ca în curînd să dau la lumină aceste povești.

Am tot uitat să-ți spui, de cîte ori ți-am scris, că d. Laurian, bătrînul, împreună cu fiul d-sale cel mai mare, se află de mai mult timp la Viena, spre a se face bătrînului o operație.

Arată d-riei Iarnik din parte-mi, din partea femeii mele și a tutulor alor mei respectuoase complimente.

Sărută pe copii în locul nostru, iară d-ta priimește o strînsoare de mînă amicală din partea noastră și să auzim de bine P. Ispirescu