53

București, 23 octombrie, 1886.

Domnule Iarnik,

Îmi pare foarte rău că nu m-am putut plăti de d-ta pînă acum. Cauzele sunt multe, și mai cu seamă:

I. Concurența de moarte ce-și fac tipografii din București, de te aduce în stare să lucrezi mai pe nimic și apoi și acel lucru se face de multe ori pe datorie.

II. Eu sunt sec de noroc; n-am parte de negoț și nici de munca mea. Vro cîteva împrejurări de această natură, te vor convinge de spusele mele. Iată-le.

Acum cîțiva ani, am tipărit în asociație cu alții: Legiurile țărei în două volume mari, de peste 200 coaie. Aveam rezoluția d-lui director al Ministerului de Interne că, îndată ce va apare cartea, să o recomande Comunelor ca s-o cumpere. S-ar fi desfăcut peste 3 mii de exemplare, a 50 lei, am fi încasat respectabila sumă de 150 000 lei. Cu dînsa s-ar fi plătit tiparul, hîrtia, osteneala corectorului și ne-ar fi rămas un bunicel beneficiu.

Ce se întîmplă?

Cu o săptămînă înainte de a apare volumul I, vine la minister d. Boerescu, ca șef al Departamentului Justițiii.

D-sa avea asemenea un codice tipărit, și cînd ne-am prezentat cu opul gata, ca să ni-l recomande, după făgăduială, Comunelor spre cumpărare, ministrul de interne a supus cererea noastră Consiliului de miniștri. D. Boerescu opuindu-se, cererea noastră a fost respinsă. În loc de beneficii, nu ne-am scos nici cheltuiala tiparului.

Alta: Gramatica d-lui Coman, ediția I, s-a desfăcut într-un an. A doua ediție am tipărit-o eu. D. Coman a pus hîrtia, eu tiparul. Am tras 5000 exemplare. Așteptam să ne scoatem cheltuielile și să ne rămîie un beneficiu rotund.

Ce se întîmplă și aci?

Un alt domn tipărește și el o gramatică; se folosește de lipsa d-lui Coman din țară, stăruie pe la Minister de-i aprobă cartea și vinde, și vinde mereu. Noi în loc să putem desface măcar jumătate din ediția noastră, cărțile noastre stau la magazie și nu ne-am scos nici cheltuiala.

Acum fiindcă sunt întrebuințate, abia am găsit un librar, căruia să-i dau cărțile cu preț foarte scăzut. După predare mi-a spus că nu poate să-mi dea banii acum, ci după Anul Nou. Sau să iau hîrtie pentru bani. Ce să fac cu atîta hîrtie?

Alta: Cu basmele și cu ce bruma am scris și eu, nu merge mai bine. Se vede că lucrări de felul acesta nu place publicului, căci nu se caută. A trebuit să le vînz la anticari pe preț mai jos decît costul hîrtiei, numai să nu putrezească în magazie.

Din tot ce am scris s-ar putea face cîteva volume de o sută de coaie în formatul lui Mihai Viteazul de Bălcescu. Mi-ar trebui 2 000—3 000 abonați ca să le pot da toate o sută de coaie pe preț de 10 lei. Și fiindcă nu se poate aduna atîția abonați, și fiindcă nu știu de vor apuca să fie toate tipărite la un loc, teamă mi-e ca manuscrisele să nu ajungă să încălzească vro sobă, timp de cîteva minute. Ce să-ți spui? Sunt cu totul descurajat.

Alta: Cînd ați venit la București, mi-ați făcut o propunere, care mă onora. Am priimit. Am muncit o vară întreagă zi și noapte, cu gînd că poate să cîștig ceva. Aceasta m-a și îndemnat să trimit pe Constantin la Viena. Speram că jumătatea costului lui, adecă ce-ți datorez, se va plăti cu această muncă. Dar din tot lucrul meu ce s-a ales? Nimic. Ba încă sunt și dator la d-ta.

Îți spusei acestea nu pentru altceva, ci ca să-ți dovedesc că sunt sec de noroc, și că n-am parte de munca mea.

Cu privire la datoria d-tale, dacă voi putea să iau ceva bani după gramatici, sau și din alți bani din datoriile ce am să iau și voi putea încasa îți voi trimite cu toată mulțumirea, și de nu toți deodată, cel puțin parțial.

Totuși mai bucuros aș dori ca, ori d. Coman sau altul din amicii d-tale, să-mi dea a tipări ceva, cu care să mă plătesc de datorie.

În privința membrilor familiei mele, iată pomelnicul: Elena pe care am măritat-o și are un copil. După Elena vine: Constantin, George, Lucia, Marioara, Paulina și în fine Nicolae.

Palița este sănătos. Are și el trei copii: două fete și un băiat.

Adesea vorbim, cînd ne întîlnim cu toții, despre d-voastră.

Eu și ai noștri trimitem respectabilei d-na Iarnik închinăciuni și urări de viață fericită.

Copilașilor mîngîieri și urări de sănătate, de creștere și de prosperitate.

De la mine personal, sănătate și voie vună, P. Ispirescu