Spre a s-adresa la ochi, spre a desemna cuvîntul

Și spre-a da gîndirei corp prin vreo cîteva figuri

Este meritul lui Cadmus. Astă artă-apoi ca vîntul

Se întinse-n lumea toată, adoptînd multe trăsuri.

Dar ăst corp fără viață era puțin posedat

De mulțimea plebeiană. Lege, artă și știință

Nu puteau s-ajungă pure la popolul deprădat ;

Ele-erau un monopol numa-al cîtorva ființe.

Dară gloria cea mare, gloria nemuritoare,

Ți se cade, o ! Guten berg ! Cel ce suflet tu ai dat

Ăstui corp fără mișcare; și — ignoranței trădătoare

Prin aflarea tipografii, tot prestigiul i-ai luat.

Decît Prometeu anticul de soartă mai favorat,

Te urcași cu al tău geniu peste regiuni polare

Pîn’la Salvatorul nostru, al tutulor împărat,

Focul sacru aducînd printre razele solare.

D-acum viciuri, amăgire, minciună, intoleranță,

Basta; în infern intrați; regnul vostru-a răposat.

Virtuți, amor, veritate, credință, dulce speranță,

Pășiți sigur spre progres. Omenirea-a răsuflat.

Pe țară venită din cer, Libertate,

Tresaltă, căci presa măreț te propagă ;

Ea poartă făclia — izvor de dreptate —

Ce-nfruntă tiranii și-i fac să-nțeleagă

C-a tale precepte e Christ in progres;

E vîntul ce-mpinge nori negri fugoși;

E fulger ce arde strigoiul regres;

E lava ce sparge craterii stîncoși.

Trei geniuri în lume la populi te-aratâ:

Prin arta sa Cadmus, d-a face cuvîntul

La ochi să s-adrese, gîndirea-ncorpată.

Prin multele senine să zboare ca vîntul.

Apoi mielușelul cerescului tată

Prin sînte parole, învățături bune,

Al său Evangeliu, a sa pietate,

Cu-a sa lege sacră, le-aduse în lume.

Tiparul în urmă prin litere mobili

De Gutenberg scoase încoronă opul;

Ștrăbate-universul, el duce la nobili

Morala creștină precum și la popul.

Instrucția-ntinde, la surzi dă auzul,

La mulți cuvîntarea, științele toate

Prin el se lățește; la cei orbi dă văzul,

Și-aduce sălbateci la civilitate.

Azi legea triumfează; sclavia-i gonită;

Tirani nu există, căci pacea, dreptatea,

Au răsărit june. Minciuna-i topită,

Și numai atuncea inichitatea

În lume domni-va și ochiu-i să-ncrunte,

Cind raza opri-va frumosului soare,

Opri-va torentul să cază din munte,

Întoarce-va viața acelui ce-moare!

Ființă celestă! a mea libertate!

Tresaltă, căci presa măreț te propagă

Ea poartă făclia, izvor de dreptate

Ce-nfruntă tiranii și-i fac să-nțeleagă

C-a tale precepte e Christ în progres ;

E vîntul ce-mpinge nori negri fugoși;

E fulger ce arde strigoiul regres,

E lava ce sparge vulcanii stîncoși.