I

Pătrașcu-vodă era un domn bun, drept și temător de Dumnezeu. Cît domni el, țara începuse a simți că trăiește.

Se dusese pomina de blindețele lui, pentru care și poporul îl numi Pătrașcu-vodă cel Bun.

Cînd se dete sfară în țară că măria-sa a mai dobîndit un fiu, toată lumea se grăbi a sărbători această întîmplare. Mitropolitul țării cu boierii se duseră la curtea lui vodă, și văzînd pruncul, se însuflară de sus și cerură să i se dea numele de Mihail, căci la arătare li se păru a vedea într-însul chipul voinicos al Sfîntului arhanghel, mai-marele voievod al oștilor cerești.

Domnul se înduplecă și dete ascultare acestor cereri. De la o margine pînă la alta a țării se ținură veseliile trei zile și trei nopți, cînd fu a se boteza pruncul.

După moartea tătîne-său, Mihail creștea în frica Domnului. Mărindu-se și mergînd la școală, el întrecea la învățătură și istețime pe toți copiii. Iară pe timpul lui Alexandru-vodă III țara ajunsese în sapă de lemn prin hrăpirile, nedreptățile și împilările ce căzuseră pe capul bieților locuitori. Domnul se făcea că nu vede, n-aude nelegiuirile turcilor ce-l însoțiseră la înscăunarea sa. El însuși, ca un nesățios la inimă ce era, bîntuia cumplit țara cu asuprelele sale.

Ca să pună mîna pe domnie, avusese trebuință de bani; și ca să aibă bani, se împrumutase pe la turcii cei mai cu vază de pe lîngă sultanul, carii mijlociră să vie domn; se împrumutase adică cu carnete foarte mari și cu făgăduință de a-i lăsa să-și trămită ei oamenii lor în țară, ca să le scoață datoria.

Ianiceri, spahii, tot felul de ciutaci năpădiseră sateler. chinurile, jafurile și schingiuirile întrecuseră orice măsură. Bisericile Domnului ajunseseră grajduri pentru caii păgînilor. Odoarele sfinte erau de batjocură. Bietul țăran nu mai era stăpîn pe casa, pe vitele și pe coprinsul lui, căci lăcomia jăpcanilor nu mai avea hotar.

Femeile și fetele creștinilor erau răpite și făcute cadîne. Pînă și giamii începuse spurcatul să ridice pe moșia străbunilor noștri români, cea udată de atîtea ori cu sîngele lor. Nu numai atît, dară păgînii prindeau la tineri și-i duceau în țara lor, unde îi turceau și-i băgau în oastea ianicerilor.