VIII. Jocul de-a Baba gaia

(Preste Olt se zice „de-a cloaca»; preste Milcov „de-a puia gaia”.)

Acest joc este iarăși de codănei, amestecați băieți cu fete. Doi din cei mai răsăriți din ei, ori din cei mai ageri, se fac: unul cloșca cu pui și altul baba gaia.

După ce se înșiră toți puii la spatele cloșcii, ținîndu-se bine unul de altul, de brîne mai ales, pe de la spate, ca și cel dintîi de brîul cloșcii, baba gaia vine dinaintea cloșcii.

Aceasta o întreabă:

— Ce cauți, babo?

— Acul doamnei.

— O fi ăsta (arătînd piciorul drept).

— Ptiu! nu e ăsta.

Și astfel merge baba gaia cu un bețișor în mînă la fiecare copil înșirat la spatele cloșcii, și întrebînd copiii, cum a întrebat și cloșca; iară baba gaia, arătînd cu bețișorul la picioarele copiilor și răspunzînd, cum a răspuns și cloșcii.

După aceea trece iarăși în fața cloșcei și îi dă bețișorul în mînă. Cloșca îl ia și îl aruncă cît se poate de departe. Baba gaia se duce să-l ieie. În vremea aceasta, cloșca se rotește cu puii după dînsa zicînd:

Baba gaia se întoarce răpede și, de poate, îi ia vreun pui; iară de nu, stînd în fața cloșcii se dă cînd într-o parte cînd în alta, ca să apuce pe copilul cel mai clin coadă. Cloșca îl apără și nu lasă să-i prinză nici un puișor.

Și stînd față în față cu cloșca îi zice baba gaia:

— Mi, că ți-oi mînca un puișor!

— Mi, că ți-oi scoate un ochișor! răspunde cloșca.

Apoi iară se dă să-i apuce pe copilul cel din coadă, pe care îl apără cloșca.

Dacă izbutește să prinză pe vreun copil, îl desprinde din șir și-l duce mai cît colea, unde se face că-l ciocnește cu ciocul, ca să-l mănînce; iară de nu izbutește, apoi zice: „Mă du: la viorele!“ și pleacă în ceea parte, depărtîndu-se de cloșcă.

Atunci cloșca iarăși se rotește cu puii după dînsa, zicînd:

Baba gaia, cum vede că începe cloșca a se roti cu puii după dînsa, se răpede și se silește a apuca vreun pui. Cloșca, răpede ca fulgerul, se întoarce și nu lasă să-i apuce pe nici unul.

Dacă prinde vreunul, îl duce baba gaia lingă cealalt, și-i face ce a făcut și aceluia; iară de nu, vine în fața cloșcii, și iarăși îi zice:

— Mi, că ți-oi mînca un puișor!

— Mi, că ți-oi scoate un ochișor! i se răspunde.

Dacă baba gaia este mai ageră, jocul se sfîrșește mai curînd.

Dară dacă cloșca este mai ageră și mai ușoară la întorsură, apoi jocul ține mai mult.

După ce baba gaia prinde toți puii, se odihnește nițel, și apoi încep din nou.

Preste Milcov, după ce se prind copiii unul de altul la spatele cloșcii, gaia se apucă cu un bețișor să sape o groapă. Cloșca întreabă:

— Ce faci acolo?

— Sap o groapă, răspunde baba gaia.

— Dar în groapă ce ai să faci?

— Am să fac foc.

— Dar cu focul ce ai să faci?

— Să pun ciaunul.

— Dar cu ciaunul ce ai să faci?

— Să opăresc un pui de-al tău.

— Ba de-al tău.

(A. Lambrior, „Conv. lit.”, an IX.)