VI. Jocul de-a leapșa

Acest joc de copii se urmează închipui următor:

Unul din toți copiii este „leapșa”. Ea stă în mijloc, și ceilalți copii prin preajmă o hărțuiesc cu vorba, cu semne și cu sărituri, dîndu-i a Înțelege neputința de a scăpa de ponosul ce poartă.

Leapșa se răpede la cîte unul și, dacă-l poate atinge cu mîna, cel atins se face el leapșa.

Băieții cînd văd că se răpede leapșa la dînșii se înconvoaie, se strecoară, cotesc în dreapta ori in stînga, ca să nu poată fi atinși.

Dacă se întîmplă ca leapșa să se ieie după vreunul din copii, și acesta se vede încolțit, atunci se pune pe vine, și zice că este cu ouăle în poală. Leapșa îi dă răgaz să se odihnească, și, ori îl așteaptă pînă se ridică, ori se ia după alt copil. Cel cu ouăle în poală pîndește pînă vede pe leapșa că se uită în altă parte, sau că pîndește și ia pe vreunul din copii, cari tot sar prin preajma ei și o tot supără, și atunci se scoală răpede și fuge. Numai cînd izbutește să atingă cu mîna pe vreunul din copii, scapă de ponosul de leapșă.

Acest joc este de băieți și de fete, singuri sau amestecați.