II. Bîzîitoarea

Se ia găoacea de la o nucă, adecă jumătate de nucă și i se scoate miezul, iar în locul lui se pune o pietricică.

Se ia apoi o bucată de hîrtie, cît să cuprindă jumătate de nucă și să mai și rămînă. Drept în mijlocul acestei hîrtii se fac două găurele cu sula ori cu un ac aproape una de alta și se petrece un fir de păr din coada calului cu ambele căpătîie, cari se înnoadă de cealaltă parte a hîrtiei.

Pe fața nucii, din care s-a scos miezul și s-a pus o pietricică, se pune mijlocul hîrtiei cu găurile și firul de păr de cal, adecă cu partea unde este nodul, iar marginile hîrtiei se împreună sub coaja de nucă și se răsucea, încît nuca rămîne închisă.

Acum se ia un bățișor cam de 15—20 centimetri de lung, și se crestează la un căpătîi ca o codăriște de bici.

Apoi firul de păr se agață de bățișor, ca și biciul de codăriște, iară nuca înfășurată în hîrtie atîrnată la vale. La locul unde s-a agățat firul de păr de bățișor, se udă nițel, și țiind bățișorul în mîna dreaptă, și învîrtindu-l ușurel astfel, ca nuca să descrie un cerc, bîzîie ca o goangă.

Pietricica din nucă face ca să steie firul întins, iară găunoșitura dă răsunet scîrțiiturei ce face firul udat pe bățișorul, împregiurul căruia se învîrtește.

Aceasta este bîzîitoarea. Ea este jucărie de iarnă.