I. Sfîrîitoarea

Se iau două nuci. Una dintr-însele se străpunge din burtă în burtă, sfredelind-o cu briceagul. Se lucrează cu băgare de seamă și ușurel, ca să nu se crape. Se scoate tot miezul dintr-însa, ca să rămînă seacă. Apoi i se mai dă o gaură, tot sfredelind, alături cu împreunătura găoacelor și în rînd cu celelalte găuri.

După ce una din nuci s-a pregătit astfel, se ia un bățișor cam de 5-9 centimetri, potrivit de gros, cît să între prin găurile de la nucă; și se ascute la un vîrf în lat. La mijlocul acestui bățișor se leagă căpătîiul de la o ață ca de 10 centimetri de lungă, și se bagă bățișorul prin ambele găuri ce au străbătut nuca din burtă în burtă. În capătul de sus al bățișorului se înfige a doua nucă cu creastă. Și scoțînd căpătîiul ațișoarei prin gaura de alături, se leagă o opritoare, ca să nu scape acest căpătîi.

Acum sfîriitoarea este gata. Cu două degete de la mîna stîngă, adecă cu degetul cel mare și cu arătătorul, se ține nuca cea găurită de ambele capete, cu gaura de alături spre mîna dreaptă.

Cu mina dreaptă se întoarce bățișorul cît sufere ațișoara, adecă pănă vine opritoarea lîngă gaura lăturașă. De această opritoare tragerăpede cam smîcit, și îndată slăbește ațișoara. Bățișorul cu nuca in cap se învîrtește, desrăsucindu-se ațișoara, și greutatea nucii din cap îl face să se învîrtească pină ce răsucește ața iarăși împregiurul lui, în chip împotrivitor.

Tot astfel se trage de opritoare, de cîte ori vrea băiatul, care se joacă cu sfîrîitoarea, și de atîtea ori să învîrtească și bățișorul cel cu nuca în cap. Aceasta este jucărie de iarnă.