I Pușcoace cu gloanțe

1.Pușcociu1 de soc. Se alege o ramură de la soc, groasă cam ca făcălețul, adecă mai gros ceva decît degetul cel mare. Se taie nodurile ca să rămînă numai partea dintre nodurile ramurei. Se scoate apoi miezul de la această bucată de ramură de soc, ca să rămînă cu o țeavă. Aceasta se numește: țeava pușcociului. Apoi se alege un băț cît și țeava de gros, și mai lung decît dînsa. Se măsură și se face semn pe băț, ceva mai scurt decît țeava. Această parte se supțiază cu cuțitașul, ca să intre liber în țeavă. Acest băț se numește arbiu. ²⁵

Acum se iau niței cîlți, scuturați de cotoarele lemnoase, ce se găsesc într-înșii și se fac două gloanțe.

Aceste gloanțe se fac mestecîndu-le în gură, ca să se ude. Ele nu trebuie să fie mai mari decît gaura țevei (calibru), ci atît numai, cît să între în voie.

Se pune in țeavă un glonț și se împinge cu arbiul pînă ajunge în capăt. Se pune apoi și celălalt glonț și împingîndu-l cu arbiul, cînd acest al doilea glonț ajunge pe la jumătatea țevei, cel dintîi care este la gura țevei, sare și pocnește.

2. Pușcociul de peană.Se ia o peană de gîscă și se taie la amîndouă capetele ca să rămînă o țeavă.

Arbiul se pregătește ca și la pușcociul de soc.

Acum se ia o coajă de pepene verde și se petrec printr-însa țeava. Pătrunzînd coaja de pepene cu țeava, trebuie să se știe că se pune pe partea miezului și ieșind prin partea coajei, rămîne în țeavă un glonț potrivit pe gura țevei. ²⁶

Se împinge acest glonț cu arbiul pînă ce ajunge la capătul țevei, cu miezul înainte.

Se ia apoi al doilea glonț din coaja de pepene cu țeava,, împingîndu-l cu arbiul, din partea coajei cînd ajunge pe la mijlocul țevei, glonțul sare și pocnește, întocmai ca și glonțul de la pușcociul de soc. Pocnitura însă de la pușcociul de peană este mai puțin răsunătoare, deoarece: și pușcociul este mai mic.