II Pușcociu cu apă.

Acesta se face numai de soc ori și de cucută. Se taie ramura tot ca aceea de la pușcociul cu gloanțe; însă țeava rămîne la vîrful ei cu nodul ramurei de soc. La nod, miezul este lemnos și acoperă toată țeava. Se scoate miezul din țeavă ca și la pușcociul cu gloanțe; însă nodului din vîrful țevei i se face o mică găurice tocmai în mijloc.

Se pregătește arbiul ca și la pușcociul cu gloanțe, însă în vîrful lui se leagă nițică cîrpă înfășurată împregiurul lui, de atîta grosime, cit să alunece pe gaură (orificiu), fără să lase vreo resuflătoare cît de mică.

După ce se udă bine cîrpa, se bagă în țeavă. Și punînd vîrful pușcociului în apă, trage arbiul pînă aproape de gura țevei. Trăgînd arbiul înapoi, pușcociul soarbe atîta apă cît se umple, apoi împingînd arbiul iar înainte, apa țîșnește pe găuricea de la nodul vîrfului ca dintr-o tulumbă.