Eugen Lovinescu — Istoria literaturii române contemporane

Note

↑ Sămănătorul a apărut din inițiativa și cu sprijinul lui Haret și sub direcția lui Al. Vlahuță și G. Coșbuc la 2 decembrie 1901. Colaboratorii, mai mult ardeleni — G. Coșbuc, Ion Gorun, Ilarie Chendi, Maria Cunțan, Maria Ciobanu, V. Cioflec, St. O. Iosif, Sextil Pușcariu, Constanța Hodoș etc. — i-au determinat chiar de la început caracterul poporanist. Din anul al doilea (1903), apare „sub direcția unui comitet“; Vlahuță nu mai colaborează ; colaborația ardeleană se accentuează și prin I. Scurtu, Ion Bârseanul, Zaharia Bârsan, I. Agârbiceanu, Gh. Stoica etc., la care se adaugă câțiva scriitori moldoveni: D. Anghel, Corneliu Moldovanu, M. Sadoveanu. Criticul revistei continuă, până la conflictul cu N. Iorga, a fi Chendi, ce se punea pe terenul tradiționalismului și al poporanismului. În acest an, printre colaboratori se mai adaugă Miron Aldea (C. Sandu-Aldea) și Fatma (Elena Farago), P Cer. na, Em. Gârleanu, Oct. Goga, S. Mehedinți. La 22 oct. 1906, odată cu nr. 43, N. Iorga se retrage din direcția revistei, care rămâne sub direcția lui D. Anghel, St. O. Iosif, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, I. Scurtu; în 1908, revistei i se adaugă, la partea științifică, G. M. Murgoci; tot din 1908 începe colaborarea lui Aurel C. Popovici prin articole de doctrină naționalistă și reacționară; la 2 ian. 1909, în plină decadență, dealtfel, revista trece sub direcția lui Aurel C. Popovici; în 1910 se retrage și Aurel C. Popovici, conducerea efectivă a revistei rămânând pe seama lui Ion Scurtu. În al nouălea an al existenței sale, Sămănătorul dispare la 27 iunie 1910. ↑ S-a mutat apoi la Sibiu, la 15 oct. 1906, apărând sub direcția: Al. Ciura, Oct. Goga și Oct. Tăslăuanu și în urmă numai a lui Oct. Tăslăuanu. Despre revistă, cf. Oct. Tăslăuanu, Amintiri de la „Luceafărul“, 1936. ↑ A. C. Cuza, Ideea națională română. ↑ Aurel C. Popovici, Naționalism sau democrație. O critică a civilizației moderne, Minerva, 1906. ↑ Activitatea lui N. Iorga în domeniul criticii și al istoriei literare este atât de vastă încât ne mulțumim să enumerăm câteva din lucrările principale: Schițe de literatură românească, Iași, v. I, II, 1893, Istoria literaturii române în sec. XIII, Buc., Minerva, 1901 (2 vol.); Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688, Socec, 1904; Contribuții la istoria lit. rom. în veacul XVIII, Buc., 1905; Istoria lit. rom. din veacul XIX, vol. I, Buc., Minerva, 1907; vol. II, 1908; vol. III, Văleni, 1909: O luptă literară, 2 vol., Văleni, 1914, 1916; Oameni care au fost,Buc., 1916, întregite și retipărite în 3 vol., Edit. Fundațiilor regale; Istoria literaturilor romanice, Buc., 3 vol., 1920 etc., etc.; Istoria literaturii românești contemporane, în 2 vol., Ed. Adevărul, 1934. ↑ Ilarie Chendi, Schițe de critică literară, p. 136. ↑ Activitatea critică a lui Chendi se află cuprinsă în următoarele volume: Începuturile ziaristicii noastre, 1789—1795, Orăștie, 1900; Zece ani de mișcare literară în Transilvania, 1890—1900, Oradea-Mare, 1901; Preludii, Ed. Minerva, Buc., 1903, ed. II, 1905; în colaborare cu Eugenia Carcalechi, V Alecsandri, . Scrisori, vol. I, Buc., 1904; Foiletoane, Ed. Minerva, 1904: Fragmente, informațiuni literare, Buc., 1905; Impresii,Buc., 1908; Schițe de critică literară, Ed. Cultura națională, 1924; Portrete literare, Bibl. p. toți. ↑ Avem astfel: M. Eminescu’s Leben und Prosaschriften, Leipzig, 1903 (teză de doctorat); Portretele lui Eminescu, Buc., 1903. Ediția cu o introducere a romanului Geniu pustiu de Eminescu, Buc., 1904; M. Eminescu, Lumină de lună Poezii, ediție îngrijită după manuscrise de Ion Scurtu, Minerva, 1912; M. Eminescu, Scrieri politice și literare, manuscrise inedite și culegeri din ziare și reviste, vol. I, 1870—1877. Ediție critică, Minerva, 1905.. ↑ Momente din lupta noastră, T. Severin, 1914; Naționalismul, Craiova, 1914; Atitudini politice și literare. ↑ De la G. Bogdan-Duică avem: Petru Maior, un studiu biografic, Cernăuți, 1893; Procesul Episcopului Ioan Inochentie Clain, Caransebeș, 1896; Despre Grigore Alexandrescu, Buc., 1900; Despre „Țiganiada“, Buc., 1902; Introducere la vol. Nicoleanu, Cârlova, Stamate, poezii, Buc., Ed. Minerva, 1906; Titu Liviu Maiorescu, discurs de recepție, 1921; Istoria țărănismului, vol. I : Viața și opera întâiului țărănist român Ion Ionescu de la Brad, Craiova, Ramuri, 1922; Istoria literaturii române moderne. Întâii poeți munteni (I. Văcărescu, Heliade, Cârlova, Facca, Gr. Alexandrescu, C. A. Rosetti, Bolliac), Cluj, 1923. Două monografii: una asupra lui Gh. Lazăr, în colaborare cu G. Popa-Lisseanu, și alta asupra lui Simion Bărnuțiu. Articolele de critică și istorie literară ale lui G. Bogdan-Duică sunt risipite prin reviste. Așa avem recenzii și critice înConvorbiri literare și studii de istorie literară ca: Biografia lui C. Negruzzi, Spătarul Milescu. Al. Russo, S. Gesner, în lit. rom. (în Conv. lit., 1901), Conachi (în Conv. lit., 1903), Iancu Văcărescu (în C. L., 1906) etc. ↑ În capitolul criticii sămănătoriste, pentru Ardeal, trecem și notițele și dările de seamă ale lui Octavian C. Tăslăuanu, publicate în Luceafărul, cu începere din aprilie 1903 și adunate în volumul Informații literare și culturale (1903—1910), Sibiu, 1910. Printre criticii care au făcut atmosferă sămănătorismului menționăm și pe filologul Sextil Pușcariu cu broșura Cinci ani de mișcare literară (1902— 1906), Buc., Minerva, 1909. Sextil Pușcariu a mai publicat articole și recenzii în Junimea literară, Cernăuți, 1908, 1911, 1912, în Luceafărul, XI, 1912 etc. ↑ Evenimentul literar, nr. 13. ↑ C. Stere, În literatură, Iași, 1921. ↑ G. Ibrăileanu, Caracterul specific național în literatură, în Viața românească, no. 11, 1922, XIV . ↑ Activitatea critică a lui G. Ibrăileanu se află cuprinsă în următoarele volume: Spiritul critic în cultura românească, Iași, 1909, ajunsă azi la ed. III; Scriitori și curente, Iași, 1909; Note și impresii, Iași, 1920; După război: cultură și literatură, Iași, 1921. ↑ H. Sanielevici, Încercări critice, Buc., 1903; Cercetări critice și filozofice, Buc., 1916; ed. 1920; ed. III, Cultura națională, 1925; Icoane fugare și documente omenești, 1916; ed. II, Socec, 1920; Studii critice, ed. II, Cartea românească, 1920; Noi studii critice, Ed. Socec, 1920;Poporanismul reacționar, Ed. Socec, 1920; Probleme sociale și psihologice, Ed. Socec, 1920; Clasicismul proletariatului, 1924; Literatură și știință, 1930; Alte orizonturi; În slujba Satanei, vol. I, II, Ed. Adevărul, 1930. ↑ Izabela Sadoveanu, Impresii literare, Ed. Minerva, 1906—1907. Octav Botez: Pe marginea cărților, Iași, 1924. ↑ Octav Botez: Pe marginea cărților, Iași, 1924. ↑ Mihail Dragomirescu, Critica științifică și Eminescu, apărută întâi în Conv. lit., XXVIII, 1894; XXIX, 1895; apoi în volum, 1895, idem 1906 și 1925; Critica dramatică, București, Steinberg, 1904; Dramaturgia română, Buc., 1905; Teoria poeziei cu aplicare la lit. română, Buc., 1906; idem, ed. II, 1927; De la misticism la raționalism, Buc., 1925; Știința literaturii, București, 1926; Critice, I (1896—1910), 1927; vol. II (1910—1928), 1928. ↑ Ion Trivale, Cronici literare, 1915. ↑ Cităm numai câteva din lucrările de istorie literară ale lui O. Densusianu: Literatura română modernă, v. I, Alcalay, 1920; vol. II, Ed. Viața românească, 1921, vol. III, Alcalay, (1936); Dante și latinitatea, Ancora, 1921; Sufletul latin și literatura nouă, 2 vol., Ed. Casa școalelor, 1922;Viața păstorească în poezia noastră populară, 2 vol., Ed. Casa școalelor, 1922— 1923; Originea păstorească a „Cântării cântărilor“, ed. V n., 1926 etc. . ↑ N. Davidescu, Aspecte și direcții literare, v. I (1914—1921), Ed. Viața românească, 1921; Aspecte și direcții literare, II, Ed. Cultura națională, 1924; Renan, Ed. Cultura națională, 1924. ↑ F. Aderca, Mic tratat de estetică, Ancora, 1929. ↑ Nichifor Crainic, Puncte cardinale în haos, Parsifal. ↑ Radu Dragnea, Mihail Kogălniceanu, ed. II, p. 238.

↑ Pași pe nisip, 1906, două volume de articole critice.

J. J. Weiss et son oeuvre littéraire, Ed. Champion, Paris, 1909.

Les voyageurs français en Grèce au XIX-e siècle, Paris, 1909.

Critice, v. I, Socec, Buc., 1909; ed. II, Alcalay, 1920; ed. III, ediție definitivă, apărută sub titlul Istoria mișcării „Sămănătorului“,Ancora, 1925.

Critice II, Buc., Socec, 1910; ed. II, Alcalay, 1920; ed. III, ediție definitivă, apărută sub titlul Metoda impresionistă, Ancora, 1926.

Critice III, Buc., Ed. Flacăra, 1915; ed. II, Alcalay, 1920; materialul acestei ediții nu e identic cu cel al ed. I. Volumul e epuizat. Ed. III, definitivă, Ancora, alt conținut.

Critice IV Steinberg, 1916, ed. II, Alcalay, 1920 etc. și e refăcută. Ed. III, , def., Ancora.

Critice V Alcalay, 1921; ed. II, def., Ancora. ,

Critice VI, Ancora, 1921; ed. def., Ancora.

Critice VII, Ancora, 1922.

Critice VIII, Ancora, 1923.

Critice IX, Ancora, 1923, cu titlul de Poezia nouă.

Critice X, Ancora.

Istoria civilizației române moderne, Ed. Ancora:

1. Forțele revoluționare, 1924.

2. Forțele reacționare, 1925.

3. Legile formației civilizației române, 1925.

Istoria literaturii române contemporane, în 6 volume, Ed. Ancora, din care au apărut:

1. Evoluția ideologiei literare, 1926.

2. Evoluția criticii literare, 1926.

3. Evoluția poeziei lirice, 1927.

4. Evoluția valorilor epice, 1928.

5. Mutația valorilor estetice, 1929.

Grigore Alexandrescu, viața și opera lui, Ed. Minerva, 1910; ed. II, Cartea românească, 1925. Refăcută, ed. III, Casa școalelor.

Costache Negruzzi, viața și opera lui, Ed. Minerva, 1913; ed. II, Cartea românească, 1925. Refăcută.

Gh. Asachi, viața și opera lui, Cartea românească, 1921; ed. II, Casa școalelor.

↑ Tudor Vianu, Dualismul artei, Buc., 1925; Masca timpului, Arad, 1926; Poezia lui Eminescu, Buc., 1930, Ed. Cartea românească; Arta și frumosul, Buc., 1931; Estetica, Ed. Fund. Regale, v. I, 1934; v. II, 1936; Idealul clasic al omului, Buc., 1934. ↑ P Constantinescu, Mișcarea literară, 1927; Opere și autori, 1928; . Critice,1933. ↑ Perpessicius, Mențiuni critice, 1928; vol. II, 1934; vol. III, 1936. ↑ G. Călinescu, Viața lui Eminescu, 1932; Opera lui Mihai Eminescu,vol. I, 1934; Opera lui Mihai Eminescu. vol. II, 1935; vol. III, 1935;Opera lui Mihai Eminescu, vol. IV 1936; Opera lui Mihai Eminescu, vol. V 1936. , , ↑ Mihail Sebastian, Cum am devenit huligan, 1935. ↑ Lucian Boz, Eminescu, 1932; Cartea cu poeți, 1935 ↑ Eugen Ionescu, Nu, 1934. ↑ Camil Petrescu, Teze și antiteze, Ed. Cultura națională, 1936. ↑ Lucian Blaga, Pietre pentru templul meu, 1919; Cultură și conștiință, 1922; Filozofia stilului, 1924; Fenomenul original, 1925; Fețele unui veac, 1926; Ferestre colorate; Daimonion; Eonul dogmatic; Cunoașterea luciferică, Cenzura transcendentă, Stil și orizont, Spațiul mioritic. ↑ Paul Zarifopol, Din registrul ideilor gingașe (1926); Pentru arta literară, 1934.