Dorințe îndrăznețe

Din visuri de junețe

Ce mintea-mi conținu,

Din voi mai este vruna

Când soarta-ntotdeauna

La toate zise nu? 

Și totul când m-apasă,

Ce drept mi se mai lasă

Afară de-a muri...

O țintă, o dorință

Să caut cu credință

Din nou a-mi făuri? 

Nimic!... Orișice cale

Mi-e-nchisă, și cu jale 

În cugetu-mi privesc...

Speranța mi-este stinsă

Ș-o negură întinsă

În locu-i întâlnesc! 

Din ce în ce mai multe

Amarnice insulte

Întâmpin nencetat,

Cât inima-mi sărmană

Întreagă este-o rană

Ș-un hoit de sfâșiat! 

Albastra boltă-mi pare

Cernită de-ntristare

Ca sufletu-mi în dor,

Iar lacrimile mele

Întunecă și stele,

Și soare-ncălzitor. 

E iarnă, este gheață

Întinsă pe-a mea viață

Precum pe niște văi

Zăpada se întinde

Și-n giulgiu-i cuprinde

Păduri, izvoare, căi. 

Și cum ascunsă tace

Privighetoarea-n pace

Prin scorburi de copaci,

Așa și tu, biet suflet,

Abia având răsuflet,

Te-ascunzi în piept și taci!