Epoca

Unui om în toată firea e moral să-i zici smintit,

Dar nebunului pe nume dacă-i zici, e necinstit.

Trebuiește-ntotdeauna spre a fi-n moralitate

Să te faci apărătorul caselor de sănătate;

La nebun să zici cuminte, pe neghiob să adorezi

Și de s-află în Mărcuța geniu să-l decretezi.

În nimica, de-azi-nainte, răul nu-și mai are leacu,

Și o nație mai bine nu s-a dat de-a berbeleacu,

Iar desigur niciodată dezmățarea n-a domnit

Într-o epocă fatală, sub un aer mai tâmpit...

În tot locul predomnește o sfruntare colosală...

Imoralul ia cuvântul și-ți vorbește de morală...

Cine crezi că ți-e prieten ți-e dușman neîmpăcat...

N-ai să faci un singur bine, c-ai făcut și un ingrat,

Cine crezi că e mai nobil e mai plin de lașitate...

Tot netrebnicul se crede scriitor de-nsemnătate...

Nu e om care sub masca unui vecinic carnaval

Ca lozincă să nu poarte: „Interesul personal".

Legile sunt o minciună: slove puse pe hârtie...

Ziaristica mai toată cuib nerod de mișelie.

Cei de sus își umplu punga; cei de jos, cu mare zor,

Se silesc ca să-i ajungă pentru-a-și umple și pe-a lor.

„Patria” e-n orice gură, „Pentru patrie” sunt toate...

Toți voiesc la mal s-o scoată, însă nimenea n-o scoate.

Share on Twitter Share on Facebook