Acum destul cu plânsul, căci inima ți-e seacă,

Și chiar de ți-ar fi plină, e timp să-i zici destul

Poporul nostru este de lacrime sătul,

Și ele nici în versuri nu pot ca să mai treacă;

Zadarnic poetașii într-însele se-neacă,

Hârțoagele lor toate rămân făcute sul.