Să facem încă o țigare

Și înc-o poezie,

Ca să-mi fumez orice durere

Și orice bucurie !

Și-n sunetul ce din orchestră

Se sparge-n armonie,

Să zicem la speranțe-adio,

Adio la junie !

Țigarea, însă, se sfârșește,

Orchestra-n fine tace,

Tăcerea naște împrejuru-mi,

Dar nu și dulcea pace !