În mintea omului rămâne

Tabloul fericirii stinse...

Astfel tresar și-n al meu suflet

Reamintirile întinse; 

Aci revăd o albă casă...

O horă, fete, fluturi, salbe,

Frunzișuri, vii și flori pe câmpuri

Și porumbei cu aripi albe! 

Aci mă văd pe alte țărmuri

Pribeag prin țările străine,

Pe margine de-albastre lacuri

Cu negre stânci și vechi ruine! 

Aci revăd, revăd un tânăr...

La braț el poartă o femeie...

Le bate inima-n unire

Și află-a raiurilor cheie! 

Pădurea-n umbră le-nfășoară

Amorul lor ca un tezaur

Și soarele prin frunze-apune

În fundul unui cer de aur! 

Dar, Doamne, pentru ce pe lume

Când verși atâta fericire

Ne-o iei îndată ce ne-ai dat-o

Ș-abia ne lași o suvenire?