Prăpastia grozavă cu iadu-i de-ntuneric

Te-atrage când te afli pe margine, ș-atunci

Te-atinge nebunia cu degetul isteric,

Te-aproprii, și deodată voiești să te arunci.

Te-atrage trandafirul cu cântecu-i în care

Culoarea și parfumul să-ntrec în simfonii,

Te-atrege-o biată frunză, te-atrage-o cugetare:

Grozavul ³ și Frumosul sunt două mari domnii !

Când ele deopotrivă pe spiritele-nalte

Le țin în stăpânire cu farmecile lor,

Le mișcă, le dă aripi, le face să tresalte,

Contrastul ce se naște e vecinic zdrobitor.