Avântă-te, suflet, prin dulce cântare

Și spune la lume, când este trădare, 

    Ca s-o deșteptăm! 

Căci dulcea-ne țară trădată greu este;

Române, la arme! Poetu-ți dă veste, 

    Cu toți să luptăm! 

Învinge-vei oare? Nimic nu reține

Torentul ce curge și spre mare vine, 

    De însuși împins. 

Zdrobește odată și lanțul sclaviei,

Iar după-aceea te dă bucuriei, 

    Când tu ai învins! 

Vezi cine-n tăcere, pumnalu-și gătește!

Vezi sub aste roze c-aspida-și târăște 

    Un corp veninat, 

D-aceea acuma, la arme, române!

Nimic decât lupta, alt nu-ți mai rămâne, 

    Când ești oprimat; 

Când legea cea sanctă vedea-vei călcată...

O lege prin lupte ce fu proclamată!... 

    Nu! Nu vei tăcea; 

Sub stindardul țării, cu toți ne vom strânge;

Călcătorii legii vor zace în sânge; 

    Ne vom răzbuna! 

Române,-ți trebuie, spre a te conduce,

Un cap unde mintea, mai mult va străluce, 

    Și tu-l vei găsi! 

Un om ce renunță la tot pentru țară,

Nu unul ce este o cumplită hiară 

    Când poate zdrobi!