La bestii

Aveam o pasăre sărmană

Și-ndată ce-i duceam de hrană 

    Să cânte începea: 

    Părea 

    Că pasărea-mi vorbea, 

    Părea 

    Atunci că-mi mulțumea. 

Aveam în curte un biet câine,

Îl îngrijisem și-i dam pâine, 

    Și el, cum mă vedea, 

    Părea 

    Cu ochii că-mi vorbea, 

    Părea 

    Duios că-mi mulțumea. 

Aveam în casă o pisică,

Era sălbatică de mică, 

    Dar uneori, și ea, 

    Părea 

    Cu ochii că-mi vorbea, 

    Părea 

    Că nu mai este rea. 

Iubite bestii ce-am avut,

Vă prețuiesc când v-am pierdut,

Și-nduioșarea mă uimește

Căci în natură — nencetat —

Din tot ce moare și trăiește

E numai omul un ingrat.

Share on Twitter Share on Facebook