Printre verdeața smălțuită

De flori cu vesele culori

Se scurge apa încrețită 

    De-ai zorilor fiori. 

Iar lângă țărmul cu răchite

Răsare goală până-n brâu,

Cu sânuri albe și-mpietrite, 

    Naiada limpedelui râu. 

Și pe când vântul o sărută

Cu șiretlic de vagabond,

Ea zâmbitoare și tăcută 

    Își stoarce părul blond.