Moara ta zăcea-ntr-o vale liniștită — printre ulmi —

Pitorească o zărirăm printre plante urcătoare,

Și era prietenie între noi, și zi cu soare,

Zi de vară-apunătoare spre poeticele culmi. 

Într-o vale liniștită moara ta dormea în pace

Și pârâul fără zgomot o scălda și se ducea,

Nici o șoaptă omenească adierea n-aducea,

Ci abia ieșea un freamăt de sub frunzele opace. 

Moara ta zăcea-ntr-o vale liniștită — printre ulmi, —

Și era pârâul neted ca un luciu de oglindă;

Însă soarele de vară își sfârșise-a lui colindă...

Se-nnopta prietenia și poeticele culmi. 

    Moara ta zăcea-ntr-o vale liniștită — printre ulmi. —