Mă zoresc să scriu degrabă...

Pentru ce, nu știu nici eu

Mă zorește Dumnezeu?

Simt că viața mea e slabă? 

Când apusul e mai falnic,

Norii toți când strălucesc,

Melancolic îi privesc

Și rămân cu ochiul jalnic. 

Este oare, este oare,

Semn de moarte pe curând

Versul meu ce plânge blând

Ca susurul de izvoare? 

Cu octombrie ce vine,

Fi-voi oare frunza-n vânt

Doborâtă la pământ

Și uitată de oricine? 

De-aud clopotul de jale,

Fără voia mea tresar,

De-ntâlnesc funebrul car,

Mă întorc din a mea cale.