Spre munți să merg,

În zbor alerg

Cu gândul,

Și trec prin văi,

Pe tainici căi,

De-a rândul. 

Prin râpe-adânci,

Pe nalte stânci,

Prin sate,

Degrab' zidesc

Să locuiesc

Palate. 

Dar tot cu zor

Le și dobor,

Și-n urmă,

Ca Stan ori Bran,

Mă fac cioban

De turmă. 

Iar sub alun

M-apuc să sun

Din bucium.

Înalții munți,

Din tălpi, la frunți,

Îi zbucium. 

Îndrăgostesc

De-nnebunesc

Pe Rada,

Iar flori, panglici,

I-aduc de-aici

Cu lada. 

Întinerit

Mă văd, uimit,

În ciuturi

Am păr bălai,

E zi de mai,

Sunt fluturi. 

Adese iar

Un armăsar,

În pripă, 

Mi-aleg pe plac,

Și-n pulpe-l fac

De țipă. 

Iar când pe cer

S-aprind și pier

Rubine,

Să fugă-l las,

Fără popas,

Cu mine.

Căci să tot zbor

Un tainic dor

M-apucă,

Neîncetat,

Uitând, uitat,

Nălucă.