Domnea în Roma August, — era sub cer de mai, —

Îmi cântă-n suflet anul, — zvoniseră dezastre,

Dar Tibrul printre dealuri curgea ca printr-un rai,

Și vii, în ochii sclavei, zării cicori albastre. 

Vorbi în al meu sânge al patimilor grai,

Eram atletul plastic întors abia din castre,

Ș-am pus, sub piept zdrobind-o, când lung o sărutai,

Jăraticul de buze pe florile din astre. 

Grădina în odihnă zăcea-ntre ziduri albe...

Ninseseră din piersici suave flori roz-albe... —

Au curs de-atunci noiane de veacuri păgânești... — 

Uitată mi-este groapa sub flori și sub parfume,

Dar tot mi-aduc aminte... — fu Cretus al meu nume,

Și-n for purtam tunică cu ciucuri elinești.