Și chiar sufletul meu este rază, cântec și magie!

Și colorile din juru-mi, nimb al cerului divin,

Le beau sacra voluptate, ce mă-mbată ca un vin,

Iar întreaga mea făptură e întreagă armonie. 

Vai de răi! fără-ncetare de-al lor aur torturați, —

Chinuiți de conștiință, — îngrijați fără-ncetare, —

Pentru ei, natura, vecinic, farmec n-are, — voce n-are,

Și sub stele sau sub soare trec ca morții de-nghețați. 

Rară gemă, — blondă Lewki, — stâncă unde, niciodată,

Nu s-a pus cămin statornic, ci cămin întâmplător,

Scânteiază tot mai dulce, și aruncă pe-al meu dor

Un reflex din nalta pace de sub bolta-ți înstelată.