Sub troiane de ninsoare zace stâncă, zace val...

E-nflorirea fără seamăn de zăpadă selenară,

Ce prin aer se propagă ca un vis de primăvară,

Ce-ar zâmbi din flori de piersic și răsunet de caval. 

Coronată cu zambile, cu narcise presărată,

Catifea sau țesătură de brocart muiată-n fir,

Verdea undă ce, ici-colo, e un aur de Ophir,

Se rostogole alene de fiori cutremurată. 

Prin văpaia azurie, ca scântei din ochi de bard,

Nuferi candizi, viorele, flori albastre de cicoare,

Fulgerări de luciole, — giuvaiere mișcătoare, —

Joacă-n raza luminoasă a electricului fard.