Mănăstirea-și doarme moartea lângă țărm de Acheron...

Oglindindu-se în undă, stâlpi ș-arcade se confundă,

Pe când clopotu-nviază trăgănat și monoton

Un fior ce din aramă zboară-n lung și-n larg pe undă. 

Pretutindeni e-ntuneric, neagră moarte pretutindeni... —

Sub uitare, ca-ntr-o vată, zace-al traiului transport;

S-au dus patimile toate, — voci de tunet sau de grindini, —

Lângă glaucele ape mănăstirea e un port.