Dar tăcere: rugăciunea, și un disc în noaptea brună... —

Limbi bronzate graiul ritmic îl propagă împrejur,

Tinicheaua de pe turnuri albăstrită e de lună

Ș-a bisericii nălucă își dă brânci în clarobscur. 

Tot așa se naște-n mine, sub mister, o frământare... —

Oh! simțire, te crezusem întinată pentru veci.

Și afară din Gomora te-azvârliși prin o sforțare

Spre-a-mi repune-argint în suflet și un psalm pe buze reci.