Oh! suflet orb m-absorbi întruna

Și nu mă vezi, nici nu m-auzi,

Rămâi, cu ochii morți și cruzi,

Și reci, mai reci de cum e luna. 

Veghez asupră-ți totdeauna...

Visez, vibrez și nu m-auzi,

Rămâi cu ochii morți și cruzi,

Și sunt arcuș, — și nu ești struna. 

Și reci, mai reci de cum e luna

Sunt ochii tăi și morți și cruzi,

Și nu mă vezi, nici nu m-auzi,

Și sunt arcuș, — și nu ești struna. 

Iar suflet orb m-absorbi întruna,

Te simt, te-aud, și nu m-auzi,

Și ochii tăi sunt stinși — și cruzi,

Și reci, — mai reci de cum e luna.