Nu, de lume nici o vorbă și de glorie nici una

Scumpi prieteni, luptătorul de-altădată nu mai sunt;

Eu privesc tot înainte, voi în urmă totdeauna,

Eu mă duc cu ochii-n ceruri, voi cu ochii în pământ, —

Nu: de lume nici o vorbă și de glorie nici una. 

Clar azur și soare de-aur este inima mea toată,

Și pe când rămâne corpul sub destinul cunoscut,

Peste sufletu-n urcare este greu ca să mai poată

Să apese-amărăciunea din prezent sau din trecut, —

Clar azur și soare de-aur este inima mea toată. 

Oh! lăsați pe-oricare suflet în a lui perihelie,

Fericiți-l când pământul pentru dânsul a murit,

Prosternați-vă când aripi, mai presus de vijelie

Îl răpesc în adâncimea unui vis nețărmurit, —

Oh! lăsați pe-oricare suflet în a lui perihelie.