În zugrăveala-nvechită,

El, searbăd; ea, cu ruje-aprinse,

Biserica de ei clădită

O țin cu degete întinse. 

Năluci din vechiul timp desprinse,

Știu viața lor că e sfârșită

În zugrăveala învechită,

El, searbăd; ea, cu ruje-aprinse. 

Și nu-și blesteamă-a lor ursită...

Dar orice candeli când văd stinse,

Și sfânta slujbă părăsită,

Ei plâng cu lacrimi neînvinse

În zugrăveala învechită.