Urcând pe pomi, zâmbind pe casă,

Se surpă rozele grămadă,

Sau întocmesc câte-o cascadă

Pe vreo alee mai retrasă. 

Parfumul lor purtat în stradă,

Întinde-a lui subțire plasă...

Urcând pe pomi, zâmbind pe casă,

Se surpă rozele grămadă. 

De-oricâte stavili nu le pasă

Sunt un torent, sunt o cascadă,

Ce-n voia soarelui se lasă,

Dar ce, de cum sfârșesc să cadă,

Reurcă-n pomi, zâmbesc pe casă.