De roze e beată grădina

Cu tot ce se află-mprejur

E beat și cerescul azur,

Și zâzâie, beată, albina. 

Se clatină parcă lumina,

Un tunet e simplu murmur. —

De roze e beată grădina

Cu tot ce se află-mprejur. 

Dar iată... — A mea nu e vina... —

Chiar eu, în gentil trubadur,

Visând, lângă-al apei susur,

Mă schimb, așteptându-mi regina... —

De roze e beată grădina.