Mari roze bogate și grele

Abia mai pot capul să-și țină

De luxul ce poartă pe ele,

Scăldate-n albastra lumină. 

Miresme plutesc prin grădină,

Iar roua deșiră mărgele

Pe roze bogate și grele,

Ce-abia mai pot capul să-și țină. 

Avântul simțirilor mele

Mă duce-ntr-o sferă senină

De ceața lumeștilor rele,

În care, pe frunte-mi se-nclină

Mari roze bogate și grele.