În mansarda lui mereu

Sărăcia e stăpână. —

Geniu-și reazemă pe-o mână

Fruntea lui de tânăr zeu. 

Zilnic soarta și-o amână,

Zilnic duce-al vieții greu. —

În mansarda lui mereu

Sărăcia e stăpână. 

Dar prea mult nu este până

Va urca în empireu...

Se și crede-n Eliseu,

Și el stă de-o săptămână

În mansarda lui mereu.