Forma-nghite astăzi fondul, ș-o justiție diformă

Trece-n fața lumii dreaptă, dac-a pus dreptatea-n formă!

Iar când sufletu-ți c-un altul fără preot s-a legat,

Faptul în concubinagiu este-ndată proclamat.

Trebuia în fața lumii să târăști acea ființă,

Coram populo, iubirea să-i aduci la cunoștință,

Și cu fruntea înclinată sub beteală, s-o expui

La surâse cu-nțelesuri și la poftele oricui!

Trebuia la ofițerul situației civile

S-o mai duci, ca să-și înscrie numele pe vreo trei file,

Și pe loc, după ce popa Isaiia ți-a cântat,

Mulțumit să pleci acasă spre a fi felicitat,

Să chemi lumea să mănânce ciocolată și cofeturi,

Să ai prânz de gală seară, ș-alte multe marafeturi, 

Și la urmă comedia s-o pecetluiești c-un bal,

Ca să-ți joace toți mireasa în vârtejul infernal,

Iar când, unul câte unul, invitații mi te lasă,

Să rămâi cu mama-soacră, sfeșnic neclintit în casă;

Și s-o vezi cum la ureche îi șoptește-ncetinel,

Sub pretextul s-o scutească de surprinderi de-orice fel,

Vorbe multe și mărunte, care-o fac ca să roșească,

Veștejindu-i de pe frunte lămâița feciorească!

Singur când te vezi în fine, searbăd, rece, obosit,

„Te iubesc” îi spui alene, pe trei sferturi adormit,

Și la rândul ei mireasa, l-acel glas sforăitor,

Fruntea-și pleacă și adoarme pe-adormitul tău amor!

Iată ce-nsemnează-ntocmai, legiuita cununie,

A societății de-astăzi principală temelie,

Formă ce nendeplinită face din copii bastarzi,

Din femei, prostituate ce-ar fi bune să le arzi,

Și din tații de familii, ce de forme s-au scutit,

Monștri de nerușinare, oameni de disprețuit!

Dacă treci la tribunale, spre-a lăsa căsătoria,

Găsești iar că și-n dreptate forma-și are-mpărăția,

Astfel că îți pierzi averea dac-o formă vei scăpa,

Sau de-a drept ajungi la ocnă între vii a te-ngropa!

În armată este formă, în dreptate este formă,

În biserică tot formă, și-n gazetării — reformă.

Formă în căsătorie, în virtute formă iar...

Forma este-n fruntea legii, fondul este la dosar!

Trebuie să naști în formă, dacă vrei să porți un nume;

Trebuie să mori cu formă, dacă vrei să pleci din lume;

La intrarea ta în viață, trebuie ca să-ți plătești

Toate taxele intrării, că de nu, te păcălești.

La ieșirea ta de-asemeni, fără formă nu se iese, 

Că ș-acolo ai de plată atestate de decese!

Însuși eu, poet prin suflet, înșirând aici aceste,

Fără ca să cuget, poate, jertfesc formelor funeste,

Și umblând pe-a lui orbită, globul nostru vagabond

Poartă astfel în spinare forme de-oameni fără fond.