O! Suflet, sparge-odată îngusta-ți închisoare

Și scutură-te-odată de lutul pământesc,

Ce-ți pasă dacă-n valea de vecinică plânsoare 

    Mai sunt și mai trăiesc? 

Ce-ți pasă dacă sufăr lovit de-o crudă soartă?...

Ce-ți pasă de injurii la cari sunt supus?...

Ce-ți pasă ca pe-o frunză răstriștea de mă poartă? 

    Tu ești și rămâi sus!