Soarta care mă gonește

Crucea poate c-o să-mi dea,

Însă dea-mi-o cât de iute... 

Voi purta-o-n țara mea!

Salutare, cer albastru,

Văi și dealuri, aer viu!...

Salutare, Românie!...

Mână, mână, surugiu! 

Pribegind în țări străine,

Ani întregi am suspinat,

Și din trista-mi depărtare

Sufletu-mi întraripat

Către Dunărea cea lată

Mă făcea ca să reviu;...

Dunărea mă readuse...

Mână, mână, surugiu! 

Recunosc orice potecă,

Orice ramuri, orice flori...

Patria-mi își desfășoară

Câmpii vecinic roditori!

Iată punțile de bârne,...

Morile, izvorul viu...

Iată crucile vopsite...

Mână, mână, surugiu! 

Colo-n zare se ivește

O clopotniță lucind

Și pe culmea depărtată

Vezi o casă înălbind...

Acea culme înverzită

O revăd precum o știu...

Mi-a văzut copilăria...

Mână, mână, surugiu! 

Dacă, însă, moartea crudă

Ca să-mi iasă-n drum ar vrea,

Facă-și pofta cât îi place...

Voi muri în țara mea!

Iar pe culmea înverzită

Mă vor duce, mort sau viu...

Salutare, locuri sfinte...

Mână, mână, surugiu!